A doua luna din viata mea

Are mama o fetita...

Eiiii,ce-am mai crescut de cand nu am mai scris.Are mama fata mare ,am deja 2 luni si o saptamana ,am crescut aproape 10 cm in lungime plus 2 kg si un pic in greutate.Sunt foarte ocupata toata ziua...programul meu...papa,un pic de joaca,somnic ,apoi dupa 3 ore din nou papa,joaca ,somn si tot asa.Am descoperit si cum sa-i santajez pe mami si pe tati ...cand ma plictisesc si vreau in brate ,plang...stiu ca vin imediat la "apel" ca doar eu sunt seful in casa.Mi-am facut niste prieteni tare haiosi ,mami zice ca-i cheama ursuleti si iepurasi,mie imi plac ca sunt colorati,se invart si canta cand stau cuminte la mine in patut.Preferatul meu este un ursulet alb cu negru pe care mami zice ca il cheama panda,tati ii zice "pandosul".Si in leagan am niste ursuleti tare haiosi pe care ii cert des pentru ca nu vor sa vorbeasca si cu mine.Am invatat deja o gramada de lucruri,"vorbesc" des cu mami si cu tati (aggggggg,abuuuuuuu,ingiiiiiiii,auuuu),rad cu gura pana la urechi si dau din maini si picioruse cand mami si tati vorbesc cu mine.Duminica,16 august,am descoperit ca ma pot intoarce singura si pe burtica...inca nu stiu ce sa fac cu manuta care ramane sub mine dar perseverez.Afara,in carucior,vreau sa stau un pic ridicata sa descopar lumea si cateodata,cand nu vad eu bine de acolo din carucior lumea ce ma inconjoara ii "cer" lui mami sa ma ia in brate.
Sambata,15 august a fost ziua mea de nume ca doar ma cheama si Maria...si pentru ca a fost ziua mea ,stiti ce cadou am primit?...o baie in cristelnita,mami zice ca asta a fost botezul meu ,acum sunt si eu crestina .Eiii,dar asta-i alta poveste,am sa v-o spun cand o sa mai aiba mami un pic de timp sa scrie la calculator(deh,eu inca nu ma pricep prea bine cum e cu butoanele si cu literele),Deocamdata va punem cateva poze sa ma vedeti cat am crescut.

prima luna din viata mea

13 iunie 2009-minunea din vietile noastre

13 iunie 2009 ,ora 00.15...un tipat scurt si imi anunt venirea pe lume...prima gura de aer imi umple plamanii si ma sperii...unde sunt?ce s-a intamplat?ce-i cu atata lume in jurul meu ?si luminile astea puternice ma deranjeaza...hei,asta-i nasucul meu ,ce aveti cu el,ce-mi tot bagati furtunele alea in gurita?Unde-i mami meu???????Vreau la mami!!!!Deodata o voce cunoscuta imi ureaza bun venit pe lume si imi da primul pupic din viata mea...ma linistesc ,e mami meu...domnul doctor m-a asezat la ea pe piept sa ne vedem si noi pentru prima data...mami are lacrimi in ochi,e fericita ca are o asa minune de copil(deh,stiti voi cum e cu cioara...).Dupa vreo 2 minute de privit in ochii mamicii mele ascultandu-i vocea ,maini necunoscute ma iau de langa ea si ma duc departe lasand-o pe mami cu gandul la mine si la mirosul pe care l-a simtit atunci cand pentru prima data am stat la ea pe piept,miros de flori ...incep din nou sa plang...unde ma duceti,vreau la mama mea,mi-e foame...ajung intr-o incapere cu multi bebelusi.Si ei sunt la fel de suparati ca si mine...aici sunt spalata ,cantarita si masurata...am 3400 grame si 51 de centimetri(aaa,si am uitat sa va zic ca am primit nota 9 la nastere).Si pentru ca mie imi este ingrozitor de foame si mami inca nu poate sa vina la mine primesc o doza de glucoza si adorm linistita...sunt obosita,am avut de parcurs un drum lung si greu dar acum in sfarsit sunt aici.Mami si tati trimit mesaje peste mesaje,sa stie toata lumea ce fericiti sunt ca li s-a nascut minunea si sunt tare nerabdatori sa ma vada mai bine si sa ma analizeze...eu insa vreau sa dorm acum,vom avea toata viata inainte sa ne-o petrecem impreuna.

12 iunie 2009

Ora 9 ...mergem la un nou control la spital..."drumul" este de mult pregatit ,domnul doctor zice ca marele eveniment se poate intampla oricand ,si la o jumatate de ora dupa ce plecam din spital...nici nu stie cata dreptate are...hotaram ca daca pana sambata ,20 iunie , nu se intampla nimic(si de cand tot astepta mami si tati fiind ferm convinsi ca vreau sa vin pe lume mai devreme)sa ne prezentam frumusel cu bagajelul dimineata la spital.
Ora 17...tati pleaca la serviciu in tura de noapte...mami,dupa o repriza de somnic(deh,nu prea o lasasem sa doarma noaptea ce tocmai trecuse) se trezeste cu o foame de lup si se pregateste sa iasa la cumparaturi(ultima pofta de femeie insarcinata....sana).
Ora 18.30...inainte sa iasa din casa ,mami mai face o vizita la baie(care,fie vorba intre noi,devenise "prietena " ei cea mai buna in ultimele saptamani).La baie...surpiza...mami constata ca tocmai i s-au rupt membranele si a inceput sa curga lichidul amniotic...gata,m-am hotarat ,e timpul sa-mi fac aparitia.Agitatie mare in jurul lui mami...suna repede pe tati sa ii dea vestea cea mare(de cand tot astepta el o asemenea veste),apoi pe bunici si pe matusi si se pregateste sa plecam la spital.Mare noroc avem ,tocmai ce si-a amintit mami ca domnul doctor e de garda ...
Ora 20...ajungem repede la spital cu ajutorul matusii,tati reuseste si el sa plece de la serviciu si vine intr-un suflet la spital.Doctorul zambeste cand ne vede...avusese dreptate .
Ajungem intr-o rezerva "draguta" doar pentru mine si mami si moasele dragute monteaza deja perfuzii pentru mami si aparatul care masoara bataile inimioarei mele si contractiile lui mami.Fara dureri prea mari ,mami ajunge repede la dilatatie 4 si i se administreaza anestezia epidurala(o adevarata mana cereasca pentru mami care l-a slavit pe cel care a "inventat" epidurala).Mami se simte bine,nu mai are dureri(dovada...ii trimitea mesaje lui tati ca ii este foame,cu toate ca ea avea dilatatie 6).Moasele o "necajesc" pe mami zicandu-i sa se hotarasca daca vrea sa nasca pe 12 sau pe 13 (la ecograf i se spusese ca data nasterii e 13 iunie ,tati era ferm convins ca ma voi naste pe 13 pentru ca lui 13 ii poarta noroc).

...tot din burtica

Ce mult imi place aici!Pai cum sa nu-mi placa ca doar timp de 9 luni a fost casuta mea,cuibul care m-a aparat si m-a ajutat sa cresc mare ,unde am fost ocrotita de tot raul,de unde am putut s-o aud si s-o simt pe mami oricand,locul unde am dansat in ritmul inimii ei ale carei batai le-as recunoaste oricand si oriunde,locul unde m-am simtit rasfatata si de unde ma jucam cu tati raspunzandu-i la magaieri si pupici cu lovituri din picioruse.Aici e cald si bine ,mami ma rasfata cu gusturi diverse si bune ,ma mangaie si imi vorbeste ,imi pune muzica si imi citeste povesti ,ma leagana cand iese la plimbare ...ce mai,imi place .Cum unde ,pai in burtica la mami ,tot aici sunt inca,cu toate ca domnul doctor o cam speriase un pic pe mami ca as vrea sa ies un pic mai devreme.De maine intram in saptamana 39,stiu ca nu mai pot sta mult timp aici,trebuie sa ies zilele astea,dar parca nu-s hotarata inca ,o sa-mi fie dor de burtica mamei.Sunt sigura ca si afara este bine si ca voi fi iubita si rasfatata de toti asa ca o sa-mi fac curaj si o sa pornesc la drum spre MAREA INTALNIRE(abia astept sa-i vad pe mami si pe tati si stiu sigur ca ei sunt mai nerabdatori decat mine).In curand aventura mea din burtica mamei se va incheia dar va incepe o alta ,mult mai interesanta si mai lunga ,mai plina de culori ,de sunete si de lucruri noi,aventura mea,Antonia Maria,prin viata.Data viitoare cand voi mai "scrie" nu va mai fi din burtica de la mami ci de afara,din lumea noua ,stand cuminte in patutul meu rosu cu pestisori sau in leaganul meu cu ursuletul Winnie.

"Amintiri " din burtica

Cantece de leagan ,Richard Claiderman ,Vivaldi ,poezioara cu leaganul de puf si povestea Degeticai...cu asta ma delecteaza mami in fiecare zi.Si mie imi place foarte mult,asa de mult incat stau nemiscata si ascult cu mare atentie totul.Cum se termina muzica sau poezioara incepe "scandalul", ma agit si dau din manute si picioruse,semn ca mai vreau.Mami e curioasa daca voi fi la fel de atenta la cantecele ,poezie si poveste si cand nu voi mai fi in burtica.Cum sa nu fiu,ca deja le-am invatat "pe derost"...
Am pus pe toata lumea pe jar acum 2 saptamani ,toti credeau ca gata,vreau sa ies...uite ca i-am pacalit si le-am dovedit ca-s o printesica cu personalitate...am sa ies cand vreau eu,nu cand zic ei.Domnul doctor zice ca mai stau o saptamana,eu nu stiu ce sa zic,nu-s hotarata inca,deocamdata nu-i dau niciun semn lui mami ca sunt gata de marea intalnire.
Tati zice ca seman cu o broscuta acum caci nu prea mai am loc la mami in burtica si stau cu piciorusele stranse ca o broscuta.Intre timp am mai crescut si am in jur de 3 kilograme si sughit din ce in ce mai des...da,da,sughit pentru ca imi exersez respiratia sa fiu pregatita cand voi face "cunostinta" cu domnia sa ,aerul.Intre timp,o "ajut" pe mami sa invete pentru ultimele ei examene,am dat deja saptamana trecuta trei si am luat note foarte mari dar trebuie sa recunoastem ca a fost mai mult meritul meu decat al lui mami ,eu am invatat mai mult decat ea.Mai avem cateva si saptamana aceasta ,am s-o ajut sa scape si de acestea dar la licenta am s-o las sa se descurce singura ca si asa nu inteleg eu prea bine tot ce citeste ea pe acolo.