prima luna din viata mea

13 iunie 2009-minunea din vietile noastre

13 iunie 2009 ,ora 00.15...un tipat scurt si imi anunt venirea pe lume...prima gura de aer imi umple plamanii si ma sperii...unde sunt?ce s-a intamplat?ce-i cu atata lume in jurul meu ?si luminile astea puternice ma deranjeaza...hei,asta-i nasucul meu ,ce aveti cu el,ce-mi tot bagati furtunele alea in gurita?Unde-i mami meu???????Vreau la mami!!!!Deodata o voce cunoscuta imi ureaza bun venit pe lume si imi da primul pupic din viata mea...ma linistesc ,e mami meu...domnul doctor m-a asezat la ea pe piept sa ne vedem si noi pentru prima data...mami are lacrimi in ochi,e fericita ca are o asa minune de copil(deh,stiti voi cum e cu cioara...).Dupa vreo 2 minute de privit in ochii mamicii mele ascultandu-i vocea ,maini necunoscute ma iau de langa ea si ma duc departe lasand-o pe mami cu gandul la mine si la mirosul pe care l-a simtit atunci cand pentru prima data am stat la ea pe piept,miros de flori ...incep din nou sa plang...unde ma duceti,vreau la mama mea,mi-e foame...ajung intr-o incapere cu multi bebelusi.Si ei sunt la fel de suparati ca si mine...aici sunt spalata ,cantarita si masurata...am 3400 grame si 51 de centimetri(aaa,si am uitat sa va zic ca am primit nota 9 la nastere).Si pentru ca mie imi este ingrozitor de foame si mami inca nu poate sa vina la mine primesc o doza de glucoza si adorm linistita...sunt obosita,am avut de parcurs un drum lung si greu dar acum in sfarsit sunt aici.Mami si tati trimit mesaje peste mesaje,sa stie toata lumea ce fericiti sunt ca li s-a nascut minunea si sunt tare nerabdatori sa ma vada mai bine si sa ma analizeze...eu insa vreau sa dorm acum,vom avea toata viata inainte sa ne-o petrecem impreuna.

12 iunie 2009

Ora 9 ...mergem la un nou control la spital..."drumul" este de mult pregatit ,domnul doctor zice ca marele eveniment se poate intampla oricand ,si la o jumatate de ora dupa ce plecam din spital...nici nu stie cata dreptate are...hotaram ca daca pana sambata ,20 iunie , nu se intampla nimic(si de cand tot astepta mami si tati fiind ferm convinsi ca vreau sa vin pe lume mai devreme)sa ne prezentam frumusel cu bagajelul dimineata la spital.
Ora 17...tati pleaca la serviciu in tura de noapte...mami,dupa o repriza de somnic(deh,nu prea o lasasem sa doarma noaptea ce tocmai trecuse) se trezeste cu o foame de lup si se pregateste sa iasa la cumparaturi(ultima pofta de femeie insarcinata....sana).
Ora 18.30...inainte sa iasa din casa ,mami mai face o vizita la baie(care,fie vorba intre noi,devenise "prietena " ei cea mai buna in ultimele saptamani).La baie...surpiza...mami constata ca tocmai i s-au rupt membranele si a inceput sa curga lichidul amniotic...gata,m-am hotarat ,e timpul sa-mi fac aparitia.Agitatie mare in jurul lui mami...suna repede pe tati sa ii dea vestea cea mare(de cand tot astepta el o asemenea veste),apoi pe bunici si pe matusi si se pregateste sa plecam la spital.Mare noroc avem ,tocmai ce si-a amintit mami ca domnul doctor e de garda ...
Ora 20...ajungem repede la spital cu ajutorul matusii,tati reuseste si el sa plece de la serviciu si vine intr-un suflet la spital.Doctorul zambeste cand ne vede...avusese dreptate .
Ajungem intr-o rezerva "draguta" doar pentru mine si mami si moasele dragute monteaza deja perfuzii pentru mami si aparatul care masoara bataile inimioarei mele si contractiile lui mami.Fara dureri prea mari ,mami ajunge repede la dilatatie 4 si i se administreaza anestezia epidurala(o adevarata mana cereasca pentru mami care l-a slavit pe cel care a "inventat" epidurala).Mami se simte bine,nu mai are dureri(dovada...ii trimitea mesaje lui tati ca ii este foame,cu toate ca ea avea dilatatie 6).Moasele o "necajesc" pe mami zicandu-i sa se hotarasca daca vrea sa nasca pe 12 sau pe 13 (la ecograf i se spusese ca data nasterii e 13 iunie ,tati era ferm convins ca ma voi naste pe 13 pentru ca lui 13 ii poarta noroc).

...tot din burtica

Ce mult imi place aici!Pai cum sa nu-mi placa ca doar timp de 9 luni a fost casuta mea,cuibul care m-a aparat si m-a ajutat sa cresc mare ,unde am fost ocrotita de tot raul,de unde am putut s-o aud si s-o simt pe mami oricand,locul unde am dansat in ritmul inimii ei ale carei batai le-as recunoaste oricand si oriunde,locul unde m-am simtit rasfatata si de unde ma jucam cu tati raspunzandu-i la magaieri si pupici cu lovituri din picioruse.Aici e cald si bine ,mami ma rasfata cu gusturi diverse si bune ,ma mangaie si imi vorbeste ,imi pune muzica si imi citeste povesti ,ma leagana cand iese la plimbare ...ce mai,imi place .Cum unde ,pai in burtica la mami ,tot aici sunt inca,cu toate ca domnul doctor o cam speriase un pic pe mami ca as vrea sa ies un pic mai devreme.De maine intram in saptamana 39,stiu ca nu mai pot sta mult timp aici,trebuie sa ies zilele astea,dar parca nu-s hotarata inca ,o sa-mi fie dor de burtica mamei.Sunt sigura ca si afara este bine si ca voi fi iubita si rasfatata de toti asa ca o sa-mi fac curaj si o sa pornesc la drum spre MAREA INTALNIRE(abia astept sa-i vad pe mami si pe tati si stiu sigur ca ei sunt mai nerabdatori decat mine).In curand aventura mea din burtica mamei se va incheia dar va incepe o alta ,mult mai interesanta si mai lunga ,mai plina de culori ,de sunete si de lucruri noi,aventura mea,Antonia Maria,prin viata.Data viitoare cand voi mai "scrie" nu va mai fi din burtica de la mami ci de afara,din lumea noua ,stand cuminte in patutul meu rosu cu pestisori sau in leaganul meu cu ursuletul Winnie.

"Amintiri " din burtica

Cantece de leagan ,Richard Claiderman ,Vivaldi ,poezioara cu leaganul de puf si povestea Degeticai...cu asta ma delecteaza mami in fiecare zi.Si mie imi place foarte mult,asa de mult incat stau nemiscata si ascult cu mare atentie totul.Cum se termina muzica sau poezioara incepe "scandalul", ma agit si dau din manute si picioruse,semn ca mai vreau.Mami e curioasa daca voi fi la fel de atenta la cantecele ,poezie si poveste si cand nu voi mai fi in burtica.Cum sa nu fiu,ca deja le-am invatat "pe derost"...
Am pus pe toata lumea pe jar acum 2 saptamani ,toti credeau ca gata,vreau sa ies...uite ca i-am pacalit si le-am dovedit ca-s o printesica cu personalitate...am sa ies cand vreau eu,nu cand zic ei.Domnul doctor zice ca mai stau o saptamana,eu nu stiu ce sa zic,nu-s hotarata inca,deocamdata nu-i dau niciun semn lui mami ca sunt gata de marea intalnire.
Tati zice ca seman cu o broscuta acum caci nu prea mai am loc la mami in burtica si stau cu piciorusele stranse ca o broscuta.Intre timp am mai crescut si am in jur de 3 kilograme si sughit din ce in ce mai des...da,da,sughit pentru ca imi exersez respiratia sa fiu pregatita cand voi face "cunostinta" cu domnia sa ,aerul.Intre timp,o "ajut" pe mami sa invete pentru ultimele ei examene,am dat deja saptamana trecuta trei si am luat note foarte mari dar trebuie sa recunoastem ca a fost mai mult meritul meu decat al lui mami ,eu am invatat mai mult decat ea.Mai avem cateva si saptamana aceasta ,am s-o ajut sa scape si de acestea dar la licenta am s-o las sa se descurce singura ca si asa nu inteleg eu prea bine tot ce citeste ea pe acolo.

05 mai 2009

Ce surpriza i-am pregatit azi lui mami...nici nu se asteapta.Mergem la spital astazi ,avem intalnire cu domnul doctor .Dupa ce mami "suporta" o noua tura de recoltare de sange pentru analize(probabil ultimele)mergem sa auzim noutatile de la control si ecograf.V-am spus ca i-am pregatit o surpriza de proportii pentru astazi...sunt atat de nerabdatoare sa vin pe lume si sa-mi cunosc parintii incat am inceput sa fac pregatirile necesare acolo la mine in "garsoniera" asa ca pentru mami vestile nu sunt tocmai bune ...nu avem decat 35 de saptamani ,ar trebui sa mai stau cel putin 2 saptamani in burtica dar cum mami a pierdut deja dopul gelatinos ,are colul sters si dilatat deja un cm( la asta au ajutat un pic cred si toate plimbarile din ultimele saptamani) nu stiu cat mai pot sa stau cumintica ,mai ales ca aici deja e atat de mare inghesuiala ,tot incerc eu sa-mi fac loc dar vad ca pielea si organele interne ale lui mami nu vor sa cedeze .Mai nou ,mami si tati pot vedea prin piele cum imping cu piciorusul sau manuta cand vreau si eu sa ma intind si nu am loc sau cand vreau sa ma intorc si atunci imping cu funduletul.Pai e si normal sa nu mai am loc si sa ma tot imping daca am mancat bine si am dormit ca o fetita cuminte ce sunt si am ajuns deja la 2700 de grame.Mami imi tot pune muzica sa dansez ...pai ea nu intelege ca abia mai am loc sa ma intind ,sa dansez nici nu se mai pune problema dar ma obisnuiesc cu muzica si recuperez cand ies afara si am loc suficient.Mami si-a facut deja bagajul de spital care asteapta cuminte langa usa sa dau eu semnalul de pornire,hainutele mele sunt toate curate si asezate la locul lor,mami si tati au cumparat deja patutul ,caruciorul si scoica auto ,cred ca mai stau un pic aici si gata ,vreau afara sa vad si sa testez totul.Sper sa fie pe placul meu caci altfel am sa fac nazuri si o sa-mi afirm nemultumirea asa cum ma voi pricepe eu mai bine ...prin plans.

03 aprilie 2009 (30 de saptamani)

De ce are mami asa emotii astazi ,nu pot sa-mi dau seama...dar parca nici eu nu sunt asa de linistita cand o simt pe mami asa nerabdatoare.Chiar si tati e un pic nerabdator si o tot intreaba pe mami daca a sunat .Unde?Aha...mi-am amintit ,astazi avem intalnire cu domnul doctor si cum mami si tati nu m-au mai vazut la ecograf de cand aveam 20 de saptamani sunt tare nerabdatori sa vada cum si cat am crescut si daca totul e in regula cu casuta mea (la drept vorbind a devenit acum cam ca o garsoniera confort 3 si nu prea mai am loc sa-mi desfasor dansurile asa cum as vrea dar ma adaptez ,ce sa-i faci!).La spital , surpriza...domnul doctor nu mai raspunde la telefon (a avut o urgenta si a intrat in sala de operatii) insa mami e foarte hotarata...nu pleaca de la spital pana nu isi vede puiul la eco.Dupa o ora jumatate de asteptari tati pleaca sa-si caute o centura pentru spate (e un pic bolnavior dar il "vindec" eu de tot cand voi iesi ...cu un zambet de-al meu il fac sa uite de orice problema) dar hotarat sa revina in scurt timp sa-si poata vedea printesica .In cateva minute apare si domnul doctor si fuguta la ecograf (din pacate tati a ratat momentul de data aceasta).Nu ma pot prezenta asa oricum in fata lui mami si hotarasc sa-i fac o reprezentatie din spectacolul meu unic pe care pana acum doar l-a simtit in burtica...vreau sa ma si vada ce frumos stiu sa valsez.Asa de tare am vrut s-o impresionez pe mami incat domnul doctor abia a reusit sa-mi faca toate masuratorile.Uite-ma , mami , vezi ce frumusica sunt!Si tot cu manuta la nasuc sunt asa cum te-ai obisnuit(asa m-a "invatat" tati)!Si sunt grasunica deja ,am 1600 de grame la 30 de saptamani !Uite , toate organele sunt la locul lor , inimioara bate cu 136 de batai pe minut .Sunt perfecta ,ce sa mai !Ca doar sunt a ta !A ta si a lui tati!M-am intors deja cu capul in jos ,pregatita de marea intalnire si acum iti testez ficatul si coastele cu piciorusele.Vad ca deocamdata rezista eroic.Domnul doctor zice ca trebuie sa mai astept un pic ,cel putin 5 saptamani sa mai cresc un pic si apoi cand am chef sa va vad ,pot veni.Am sa fiu cuminte si am sa-l ascult .Dar si tu ,mami, trebuie sa fii cuminte si sa-l asculti pe domnul doctor si sa ai grija de mine .Deci vei intra in prenatal.Plecam bucuroase de la ecograf dupa ce stabilim urmatoarea intalnire cu domnul doctor ...la 34 de saptamani .Mergem repede sa-i dam si lui tati vestile cele bune.
Si pentru ca sunt mare deja si mami si tati vor sa fie pregatiti pentru venirea mea pe lume am fost in weekend si au cumparat o gramada de hainute .Nu am gasit un patut demn de o printesa inca dar mami a ochit deja un carucior frumos pentru mine si o scoica auto(caci imi place inca de pe acum in masina si sigur o sa am multe drumuri de facut cu mami si tati) pe care mi-a promis ca mi le cumpara luna viitoare daca sunt fetita cuminte .Dar eu asa sunt mereu...asa ca sigur o sa le primesc .Si multe , multe altele....