20 octombrie 2008

Hotarasc ca luni, 20 octombrie sa fac prima vizita la medic .Nu astept neaparat confirmarea , stiu ca sunt insarcinata ,o simt prin toti porii ,ci mai degraba vreau primele sfaturi , vreau sa stiu tot ce trebuie sa fac pentru ca puiului meu sa-i fie bine la mami in burtica ,sa creasca mare ,sanatos si frumos .
Din pacate ziua nu incepe prea bine ...dureri de burta si de spate ,frisoane,cateva pete maronii .Offff , asa greu trece timpul si medicul e abia dupa-amiaza la cabinet .Dupa o asteptare de aproape o ora reusesc sa intru in cabinet .Situatia nu e tocmai roz ,se pare ca am o sangerare ,doctorul nu imi poate spune cu precizie cauza si hotaraste si un consult eco.Ma pune sa beau apa si sa-l anunt cand sunt "gata" .Cu lacrimile in barba si tremurand il sun pe viitorul tatic si-i expun situatia .Ai incredere ,totul va fi bine!Stiu ca asa trebuie sa fie ,dar e asa greu cand ma gandesc ca samburelul meu poate ca sufera....Cobor la ecograf cu o graviduta al carui pui nu prea se grabeste sa vina pe lume ....trecuse de 40 de saptamani si doctorul o trimisese si pe ea la eograf sa vada ce face bebe si sa hotarasca ce-i de facut .O privesc si o ascult cu admiratie si cu un soi de invidie.Cat sper sa ajung si eu ca ea la 40 de saptamani.....Ma rog ca Bunul Dumnezeu sa isi intoarca fata spre noi si sa-mi apere puiul!
Vine si randul nostru la eco ,am asa emotii ca nu-mi mai simt picioarele ....nu dupa mult timp apare pe ecran un punctulet ....e samburelul meu dar e asa de mic incat abia se poate distinge pe ecranul ecografului....are doar 5 saptamani si se lupta sa creasca mare si sa se prinda bine de burtica lui mami.Imi vine sa plang de emotii dar incerc sa ma linistesc .Se pare ca nu-i foarte grav dar tot ce pot sa fac e sa stau linistita la pat timp de doua saptamani si sa iau utrogestan ca sa-l ajut pe puiutul meu .
Urmeaza doua saptamani lungi ,tare lungi in care nu-mi ramane decat sa ma rog si sa astept cumintica in pat ca Sfantul Anton si Maica Domnului la care ma rugasem pentru bebele meu inca dinainte de a ramane insarcinata sa ne ajute sa trecem cu bine peste acest hop si sa-mi pot tine in iunie minunea in brate .