Am auzit de mii de ori pana acum mamici care spuneau ca dupa aparitia pe lumea a micului strengar,li s-a schimbat viata total iar centrul vietii lor a devenit,inevitabil,bebe.Realizez si eu ca in aceste 6 luni de cand buburuza noastra scumpa a venit pe lume ,imi petrec timpul gandindu-ma non stop la nevoile ei,ca ii dedic cele 24 de ore ale zilei(daca s-ar putea ca ziua sa aiba si mai multe ore sa pot face tot ce mi-am propus,ar fi perfect).In schimb,n-am inteles ,si cred ca n-am sa le inteleg vreodata ,pe multele mamici care sustin ca din momentul nasterii ,copilul ocupa locul unu iar sotul(repectiv noul tatic) pica pe locul doi.De ce si pentru ce sa-l "descalifici" pe omul care ti-a fost alaturi si iti va fi si de atunci inainte,n-am reusit sa inteleg.Nu cred ca mi-am dorit vreodata sa fac un concurs intre cele doua iubiri ale mele sa vad "care-i mai demn" de iubirea mea.Antonia isi ocupa locul in inima mea in egala masura cu taticul ei,respectiv sotul si iubitul meu,Cristi.
Pe ea o iubesc enorm pentru ca este copilul meu,minunea mea,bucatica din mine DAR...si din EL ,pe care il iubesc pentru ca....pentru ca este asa cum este,pentru ca simt de multe ori ca este jumatatea mea pierduta (un fel de yin si yang,daca vrei),pentru ca nu-mi pot inchipui viata fara el.Cert este ca iubirea pentru propriul copil nu stirbeste din iubirea pe care i-o port jumatatii mele ci cumva ,impreuna se impletesc si imi intregesc viata.Si da,cugetarile mele pot suna ca o declaratie de dragoste pe care sufletul meu o "canta" zilnic.Asa ca...va iubesc , minunile mele ,Antonia si Cristi(sau Cristi si Antonia ,ca sa nu se inteleaga ca am pus-o pe ea prima intentionat :D).
Semnat: Mami de bursucel mic,Antonia si sotie iubitoare de tatic,Cristian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu