13 mai 2011

6:40 ...telefonul suna vesel.Imi vine sa deschid fereastra larg si sa-l arunc.Ma resemnez rapid,ca in fiecare dimineata si trag de mine sa ma ridic din pat.Mogaldeata doarme fericita si senina cu capul in umarul lui tati...iar s-a trezit azi-noapte strigandu-ma si am luat-o in pat cu noi...presupun ...caci eu iarasi nu imi amintesc.
Ma intorc in dormitor dupa 20 de minute ,fac lumina si strig "Trezireaaaa,puturosii!".
Antonia mormaie morocanoasa ,se intoarce cu "pampersul" spre mine ,tati nu schiteaza niciun gest."Bineeeee,nu va treziti?Eu plecat la mamaie ,la Tom si la Iepure".Antonia sare agitata din pat :"Si euuuuuuuuuuuu".Cam asta e reactia ei de fiecare data cand aude de plecari catre destinatia ei "de vis"...la tara.Tot timpul cat am imbracat-o si am pregatit-o de plecare repeta fericita "a mamaie ,pa pa,a Tom ,Epue".
A plecat senina cu bunica facandu-mi cu mana si spunandu-mi "pa,mami!" cu zambetul pe buze.
Este a treia oara cand Antonia pleaca la tara fara noi,doar in compania bunicilor.Este extrem de fericita acolo,nu-i stau piciorusele nicio clipa ,are aer curat de respirat,libertate de miscare,loc de joaca si parteneri pe masura ,animalute de admirat si jucat.Nu plange dupa noi,nu ne cauta,nici macar nu pomeneste de noi.O cer la telefon,imi spune 2 cuvinte pe fuga si pleaca...are treaba,de carat pisica sau catelul in brate,de alergat dupa iepuras sau de dat de mancare la puisori.
E mai grea aceasta scurta despartire pentru mine decat pentru ea...asta m-a facut sa imi amintesc ca niciodata Antonia nu a plans dupa noi ...indiferent cu care dintre bunici a ramas...a plans vazandu-ma ca plec pentru ca isi dorea sa mearga si ea fiind,de felul ei,o mare plimbareata dar odata ramasa cu bunica, s-a linistit rapid.
Antonia are dramul ei de independenta,se adapteaza relativ usor la situatii noi ,este comunicativa,deschisa ,dornica de companie si ,am observat de nenumarate ori,isi doreste sa capteze atentia celor din jur,sa se faca remarcata .Este curioasa,cere explicatii pentru orice lucru,ii place sa experimenteze lucruri noi si are un usor grad de instabilitate (este atat de entuziasmata de locurile in care merge ,si-ar dori sa exploreze totul in acelasi timp incat trece de la o activitate la alt intr-un timp extrem de scurt).
Momentan isi alearga bunicii dinr-un colt intr-altul al curtii ,pe strada si se lasa cu greu convisa sa intre in casa la ore tarzii.
Imi este deja tare dor de ea...ca doar pentru asta sunt meniti parintii: sa isi iubeasca,sa isi adore comorile (printre multe alte indatoriri ).
Si nu in ultimul rand "LA MULTI ANI,IUBITA MEA!".Peste o luna vom sarbatori 2 ani de cand ti-am vazut pentru prima oara nasucul carn si ti-am auzit glasul.Anul acesta nu vom mai comunica prin plans ci imi vei spune alintandu-te si luandu-ma "in batze" :"Te ubec,mami!Mami mea,mami mea!"Si ce poate fi mai frumos pentru o mama?Sunt atat de fericita si de recunoscatoare ca te am ...ii multumesc Bunului Dumnezeu ca te pot tine in brate si alinta sanatoasa la piept!Te iubesc !