Adio,prietena draga

Adio, prietena draga!Mi-ai fost alaturi la bine dar la ales la greu (cand era obosita,cand eram bolnavioara, cand imi mai iesea un dinte sau cand pur si simplu lumea din jur devenea mult prea grea si mare pentru mine si imi provoca stari de neliniste ).Am fost impreuna inca de pe vremea cand nu aveam decat 3 luni ... o mogaldeata urlatoare ce nu putea fi multumita cu nimic pana cand a descoperit marea "iubire "- suzi.
...cam asta ar spune Anto daca si-ar putea exprima sentimentele pe care le traieste zilele acestea.Marti seara,pe cand vocifera suparata din cauza unui set de ceai cu Hello Kitty pe care noi refuzasem sa le cumparam ,a scapat suzeta intr-o baltoaca colorata din parcarea subterana de la Real.
"-Mamiii,suzeta!
-A cazut in lac,mama!Cum putem sa o mai luam din lacul asta plin de mizerie ?" ,imi vine pe moment sa-i zic.
Lasa boticul , da sa planga si se razgandeste:
"A cazut in lac.Ooooo,suzeta mea a cazut in lac...si e muldal !" mormaie in masina spre casa.
Gaseste solutia salvatoare in casa :"Mamiii,vleau suzeta aia mov!"
-"Ai rupt-o ,mami,ai uitat?Am aruncat-o la gunoi."
-Atunci pe cea cu masinuta!" vine ultima ideea salvatoare
-Masinuta avea roti,stii ,mami?Si masinuta s-a gandit ca-i timpul sa mearga la un alt bebe caci tu esti fetita mare si nu mai ai nevoie de ea!"
Vleaaau suzeta! se aude glasul stins si trist .Sa cumpalam alta!
-Nu se mai poate,mami!Tanti de la magazin nu ne mai da voie sa luam alta.Le pastreaza doar pentru bebelusi!"
Surprinzator ,se resemneaza repede , seara la culcare o cere ,ii reamintesc povestea ,adoarme usor suparata dar intelegatoare.Se trezeste peste noapte,cere apa apoi cauta in jurul ei cu manutele.
-"Ce cauti,mami?
-Suzeta!
-Nu mai e ,ai uitat?
-Aaaaaaaaa!spune scurt si trist si adoarme la loc.
In zilele ce-au urmat a mai amintit vag de suzeta,niciodata insa nu a plans.Ieri l-a vazut pe Mihnea cu suzeta ,ss-a uitat cu jind la el si acasa m-a intrebat apoi daca mai avem suzeta.
Gata,ruptura s-a produs .M-a durut si pe mine.Era alinarea pe care o cerea ,era o obisnuita si mi-a fost greu sa o refuz.Sincer,mi-a fost tare teama de despartirea asta.Dar a iesit de mii de ori mai bine decat ma asteptam.Si spontan .
Mi-a demonstrat inca o data cat de intelegatoare, de buna si de isteata poate fi.Am un copil nemaipomenit: un copil care intelege cand i se spune cand nu are voie sa faca un lucru, un copil care cere voie sa ia sau sa faca ceva(desi nu am terorizat-o asa cum cred unii cu regulile de buna purtare),un copil cu care poti merge la raionul de jucarii si nu iti este teama ca se va tavali pe jos cand il vei refuza ).E copilul meu ,da, e usor sa fiu subiectiva dar sincer ,este un copil minunat .