Soarele caldut de primavara ne-a dezmortit din picoteala iernii si ,ca niste trantori ce isi intind aripile amortite la soare ,incercam sa profitam de aer si de caldura si stam mult pe afara.Primavara asta-i tare frumoasa,una din cele mai frumoase,poate si pentru ca este prima petrecuta cu Antonia.E tare placut sa hoinaresti pe afara ,prin parc avand partener un ghem de 10 luni care se minuneaza de tot ce vede in cale,care tipa si "alearga " dupa cateii de pe afara,e tare amuzant sa mergi la locul de joaca ,la leganuse si tobogane,parca incepi sa simti un pic ca esti si tu copil.Si totusi ...nu ai timp sa-ti tragi sufletul si sa te bucuri de copacii in floare,de parfumul lor ametitor,nu ai timp sa inchizi pentru o clipa ochii si sa visezi...e cineva mereu langa tine care "te trage de maneca" ..mama,nu-i timp pentru tine...hai ,eu vreau SA STIU...cred ca asta-i verbul potrivit pentru Antonia acum,e atat de curioasa si nu poate sta o clipa locului,tot timpul trebuie sa faca ceva ,sa descopere ,sa vada ceva nou...asimileaza mult...ma uit la ea cum ne imita in tot ce facem ..stamba din nas exact ca tati,"stranuta " cand stranut eu,imita diverse sunete pe care noi le spunem pentru amuzament,il pupa pe bebe din oglinda deschizand gurita si scotand si limba,a inceput sa stea mult in picioare nesustinuta,face 1-2 pasi singura dar merge foarte bine tinuta doar de o manuta...intr-un cuvant,e o scumpa...si desi cateodata oboseala isi spune cuvantul si nu-mi pot gasi de multe ori nici 5 minute numai pentru mine caci sunt atatea de facut cu un copil mic,cand ma uit la ea si stau si imi analizez viata ,realizez ca un copil e cel mai maret lucru pe care il poti face in viata si orice altceva paleste in fata acestui miracol ....pentru ca a da viata este un miracol.
Pastele ,primul din viata Antoniei,l-am petrecut la tara la bunici.Nu am facut nimic remarcabil,doar ne-am bucurat de familie,de soare ,de leaganul din curte .Antonia nu a fost prea atrasa de oua vopsite,la biserica la impartasit a stat insa,ca de obicei,foarte cuminte .Incep sa se vada si la ea din ce in ce mai bine definiti in gingie incisivii mediani inferiori ,semn ca in curand vom avea un iepuras in casa.Ar fi si cazul,marti face 10 luni.In rest...o rasfatica ,ia la control toata casa,se baga prin toate locurile posibile si imposibile ...ma topesc toata cand o iau in brate si ma ia de gat si isi pune capul pe umarul meu ...ce mai ,timpul trece,am deja fetita mare...si gandurile mele sunt in contradictoriu ...abia astept sa creasca,sa o vad cum merge singura,sa vorbim,sa povestim,sa mergem la gradi...dar in acelasi timp as opri timpul in loc...mi-as dori sa ramana asa mica,sa ma pot bucura de ea,sa o pot tine in brate,sa stiu ca are nevoie de mine ...mi-e tare greu sa ma gandesc ca va creste si cordonul ombilical se va rupe de tot,ca va ajunge o adolescenta care ma va considera,asa cum bine zicea Andata pe blogul ei de mama ,"un adjuvant necesar "...dar ma consolez cu ideea ca pana atunci ma pot bucura de fiecare clipa petrecuta cu ea (desi recunosc,de mult ori nu traiesc clipa la adevarata-i intensitate).
Va lasam pentru delectare cateva poze cu personajul principal.
