Am sufletul impartit in 1000 de bucati.De cate ori ma gandesc la asta simt cum o minge de foc cu gheare ascutite imi "joaca" in piept.Si totusi,dupa ce am cantarit indelung avantajele si dezavantajele am tras concluzia care ma va face sa nu-mi mai vad nasucul carn zilnic,de la 8 pana la 16.Cum totul in tara asta merge din rau in mai rau,cum indeminizatiile si salariile au scazut drastic,nu ne-a ramas o alta solutie decat sa-mi caut un nou job.Si ,pentru ca am primit o oferta tentanta in vremurile astea de criza,de luni voi fi mamica de dupa-amiaza si de weekend.Stiu ca era inevitabila o astfel de "despartire" ,oricum se intampla in iunie anul viitor dar pentru mine e ingrozitor de greu sa nu mai fiu acolo cand se trezeste razand si strigandu-ma "mama",ca nu voi mai fi acolo sa ne alintam zilnic la somnul de pranz,ca voi pierde multe,multe din "primele" lucruri pe care le va face...stiu ca ma va durea cand bunica imi va relata ce alte lucruri minunate a invatat sa mai faca Antonia ...si eu nu am fost acolo sa le vad .Stiu ca voi pierde foarte multe lucruri din viata ei si asta doare cel mai tare.Stiu ca va fi bine ingrijita dar nu va fi de mine.Cred ca numai o mama poate intelege sentimentele mele de acum.Dimineata am fost plecata sa rezolv cu actele,cand m-am intors dupa cateva ore ,Antonia se plimba prin casa si striga "MAMAAAAAA,MAMAAAAAA".Nu plangea dar imi simtea lipsa ...e greu de spus ce am simtit in clipa aia.E foarte important pentru mine sa nu se simta abandonata de parinti,o sa incerc sa ii dedic tot timpul meu liber,stiu ca va fi imposibil ,vor mai fi si treburi caznice de facut .Cateodata as vrea sa fiu "supermamica" ca in reclama aia,sa pot face toate treburile in 2 timpi si 3 miscari sa pot sa-i dedic tot timpul meu Antoniei.De multe ori ma gandesc ca nu fac suficient pentru ea,ca nu o stimulez suficient ,ca nu ii ofer destul suport moral .Acum va fi si mai greu caci vom avea timp limitat.
Tare as fi vrut sa nu fiu nevoita sa folosesc balanta si sa fim in continuare noi doua 24 din 24.
Te intelege perfect. Chiar daca am avut noroc sa stau cu Stef 2 ani parca nu sunt de ajuns. In doua saptamani incep munca si ma sperie despartirea de buburuza mea scumpa.
RăspundețiȘtergereMulta bafta si capul sus! Gandeste-te ca nu pleci departe de ea sa nu ai ocazia sa o si vezi multe luni...cum patesc mamele care pleaca in strainatatzuri. :(
Te inteleg , Mirela.Ma regasesc in tot ceea ce ai scris.Pfuuu....iti doresc sa ai forta si puterea sa treci usor( desi nu e deloc usor ) peste etapa asta.Sunt convinsa ca inceputul este cel mai dureros.Poate cu timpul o sa te mai obisnuiesti.Poate.E foarte important pt tine, zic eu, si faptul ca o stii in siguranta , cu mama ta, conteaza enorm.Daca mai aveai si povara asta pe umeri era mai greu :(.Bafta la job.Pupam
RăspundețiȘtergereDana ,mami de Stefalberifin...multumesc de urari...stiu ca nu mi-e asa greu ca mamelor care din necesitate isi vad copiii la cateva luni .Dar tot doare.Succes si tie la job.deci sa inteleg ca peste 2 sapt ,Stef face 2 anisori?va vizitam pe blog sa papam tort.
RăspundețiȘtergereDana,mami de Dariuta ...saru-mana mult.Ai zis bn ...poate ...deocamdata inceputul e tare greu.Mie mi-e foarte greu sa imi dau seama cum pot unele mame sa isi lase copiii la bunici si sa ii ia doar in weekend.Eu cred ca as muri...Dar repet,asta sunt eu ...prea mamoasa,nu pot taia cordonul ombilical...si poate sunt si un pic egoista...ma doare sa realizez ca nu mai sunt eu cea care avea "raspunsul " la orice nevoie a Antoniei,ma deranjeaza ca nu sunt "indispensabila " in viata ei...mama nebuna :D
RăspundețiȘtergereGreu... dar totusi, ma bucur pentru tine ca ai reusit sa iti gasesti un job bun. Cred ca toate eforturile tale vor fi apreciate mai tarziu de Anto ... la urma urmei, tot pentru ea o faci... :)
RăspundețiȘtergereFruntea sus, Mirela! O sa fie bine. Greu, dar bine pentru voi ca familie. Stiu ca nimic nu inlocuieste momentele pe care le vei pierde, insa asa ii vei putea asigura Antoniei mai multe, iar pe parcurs, te va rasplati cu zambete de fericire pentru micile placeri pe care i le vei asigura.
Pupam.